tevatură

română

Etimologie

Din turcă tevatür.

Pronunție

• AFI: /te.va'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului tevatură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tevatură	invariabil
Articulat	tevatura	invariabil
Genitiv-Dativ	tevaturii	invariabil
Vocativ	tevatură	invariabil

1. zarvă, gălăgie, scandal.
2. bucluc, neplăcere.
3. tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online