abaestuo

latină

(Latina)

Etimologie

Compus din ab + aestuō < aestus.

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /aˈbae̯s.tu.oː/
• (Latină ecleziastică) AFI: /aˈbes.tu.o/

Verb

abaestuō (infinitivul prezent abaestuāre, perfectul activ abaestuāvī, supinul abaestuātum)

1. a atârna (în jos) pe deplin

Cuvinte apropiate

• adaestuō
• aestuō
• exaestuō
• inaestuō
• interaestuō