Pompier

Pompieri în acțiune (ambasada S.U.A. din Bagdad)

Un pompier face parte dintr-un corp special organizat, militar sau civil, instruit să intervină în caz de incendiu cu utilaje și autospeciale dedicate stingerii acestuia.

Pompierii intervin pentru a oferi ajutor în situații de urgență: incendii, accidente, inundații, cutremur sau alte dezastre, având ca atribuții evitarea ori reducerea efectelor negative asupra persoanelor, animalelor și bunurilor, precum și organizarea acțiunilor de salvare. Misiunea lor principală este protejarea oamenilor, a proprietății și a mediului.

Meseria de pompier presupune intervenții pe linia protecției civile. Organismele de care aceștia aparțin au denumiri diferite în funcție de țară: Zone de Urgență (ZS) în Belgia, Serviciul Departamental de Pompieri și Salvare (SDIS) în Franța, Corpul Grand-Ducal de Pompieri și Salvare (CGDIS) în Luxemburg sau Serviciul de Pompieri și Salvare (SIS) în Elveția. Totuși, denumirea cea mai utilizată rămâne cea de „pompier”. Aceștia lucrează îndeaproape cu alte servicii publice de intervenție, cum ar fi poliția și serviciul medical de urgență.

Pompierii care cercetează cauzele incendiilor poartă nume diferite (anchetatori, investigatori sau comisari de incendiu în SUA și Canada). Dacă se constată că focul a fost provocat intenționat sau din neglijență, activitatea lor se intersectează cu cea a forțelor de ordine. Pompierii care oferă servicii medicale de urgență sunt numiți paramedici. Aceștia pot activa cu normă întreagă în cadrul subunităților de intervenție, fiind calificați în acordarea primului ajutor, stabilizarea victimelor și transportul acestora la spital. Paramedicii sunt pompieri care au dobândit aceste competențe în urma unor cursuri speciale de formare și stagii practice desfășurate într-un cadru instituționalizat.

Istoric

Istoria stingerii incendiilor a început încă din Roma antică, sub domnia primului împărat roman Augustus. În anul 60 d.Hr., împăratul Nero a înființat un Corp de Privegheri(„Vigiles” sau „străjerii orașului”) pentru a proteja Roma după un incendiu dezastruos. Acesta era format din 7.000 de oameni echipați cu găleți și topoare care stingeau incendiile. Corpul Vigiles patrula străzile Romei pentru a supraveghea incendiile și erau considerați un fel de polițiști

Perioada romană

Utilizarea unei pompe de incendiu în secolul al XVII-lea

Tactici și instrumente istorice

În secolul al III-lea î.Hr., un cetățean grec numit Alexandrin pe nume Ctesibius a construit o pompă cu dublă forță numită sifonă. Pe măsură ce apa urca în cameră, aceasta comprima aerul din interior, ceea ce forța apa să se scurgă într-un flux constant printr-o țeavă și o duză..

În secolul al XVI-lea, seringile erau folosite ca unelte de stingere a incendiilor, cele mai mari fiind montate pe roți.

Roma antică

Paznicul Turnului – Gardianul Orașului (Wittenberg, 1911)

Roma Antică nu avea pompieri municipali. În schimb, persoanele private se bazau pe sclavii sau susținătorii lor pentru a lua măsuri. Aceștia nu numai că formau brigăzi cu persoane cu găleți de apă să stingă incendiile mai mici, dar efectuau demolarea sau dărâmau clădirile din apropiere pentru a încetini răspândirea incendiului.

Roma Antică nu a avut o forță organizată de stingere a incendiilor până la formarea Vigilelor în timpul domniei lui Augustus

În Imperiul Roman, au apărut orașe precum Roma, cu populații de milioane de locuitori. Casele aveau în mare parte mai multe etaje și se aflau foarte aproape una de alta, iar străzile erau, de asemenea, foarte înguste. Multe dintre aceste case erau construite din lemn. În mai multe rânduri, incendiile au distrus cartiere întregi ale Romei. În anul 21 î.Hr., a fost înființată prima forță de stingere a incendiilor, formată din 600 de sclavi.

Evul Mediu

În Evul Mediu, comunitățile erau obligate să stabilească măsuri de protecție împotriva incendiilor. Inițial, paznicii turnurilor și paznicii de noapte erau responsabili de comunicarea incendiilor (strigătul: „Feurio!” ). Mai târziu, breslele și asociațiile meșteșugărești erau obligate să intervină în caz de urgență. Deoarece multe clădiri erau cu structură din lemn, adesea construite în imediata apropiere a zidurilor orașului, se produceau frecvent incendii mari, care ardeau cartiere întregi ale orașului. Datorită vremurilor de atunci, pompierii aveau prima dată regulamentele privind incendiile, marcându-se astfel începutul brigăzilor de pompieri profesioniste, cum ar fi Brigada de Pompieri din Viena, al cărei an de fondare se presupune a fi 1686.

Un paznic de turn (numit și trompetist de turn) observa împrejurimile dintr-un turn sau dintr-o cameră de paznic și dacă era necesar dădea alarma, de exemplu în caz de incendiu. Astfel, el îndeplinea o sarcină în apărarea împotriva incendiilor.

Încă din secolul al XIV-lea, paznicii turnurilor au avut sarcina de a avertiza orașul sau castelul cu privire la pericolele provenite de la cel mai înalt turn.

Printre pericolele care trebuiau raportate era: apropierea trupelor și bandelor, dar și incendiile care erau foarte periculoase din cauza faptului că casele erau aproape între ele în orașe iar acestea erau din lemn.

Londra a fost atinsă de o serie de incendii, dintre care cele mai devastatoare au fost cele din anii 798, 982, 989 și mai ales cel din 1666, supranumit și Marele incendiu al Londrei, în urma căruia mai multe mii de locuitori au rămas fără locuință.

Epoca modernă

Pompierii pleacă cu pompa lor de abur.

Mijloacele de intervenție din perioada preindustrială folosite la stingerea incendiilor se limitau la unelte simple, cum ar fi găleți, scări sau căngi de pompieri. Furtunul a fost inventat în secolul al XVII-lea, inițial fabricat din piele cusută. Până la începutul secolului al XX-lea, pompele manuale, cunoscute sub numele de mașini de pompieri, erau încă în uz, trase la fața locului de cai sau de echipajele de pompieri.

Primul camion destinat luptei împotriva focului a fost realizat în 1829, dar a fost omologat abia în 1860. Era prevăzut cu motor cu abur și era tras de cai. Pompele cu motoare cu arfere internă au apărut în 1907 în Statele Unite, urmând ca prin 1925 motoarele cu abur să dispară complet din înzestrarea trupelor de pompieri.

La Paris, pompele de incendiu acționate manual au fost introduse sub administrația locotenentului de poliție d'Argenson chiar la sfârșitul secolului al XVII-lea. Modelul folosit a fost importat din Olanda, bazat pe proiectele lui Jan van der Heyden, de către actorul din Comédie Française, François Dumouriez Du Périer, considerat primul pompier din Franța. Acesta i-a acordat privilegiul și demonstrat regelui Ludovic al XIV-lea, de a fabrica și vinde aceste pompe în 1699.

Statele Unite

În SUA, primele departamente de pompieri profesionale, organizate în mod privat, nu au fost înființate decât la mijlocul secolului al XIX-lea. În unele cazuri, acționau la stingerea incendiile doar persoanele care aveau pe casele lor placa unei astfel de companii.

Incendiile care au survenit în Boston în anii 1653 și 1676 au obligat autoritățile să ia măsuri ferme de prevenire a incendiilor.

În 1631, guvernatorul orașului Boston, John Winthrop, a interzis coșurile de fum din lemn și acoperișurile de paie. În 1648, guvernatorul orașului New Amsterdam, Peter Stuyvesant, a numit patru bărbați să acționeze ca gardieni de incendiu. Aceștia erau împuterniciți să inspecteze toate coșurile de fum și să amendeze pe toți cei care încalcă regulile. Burghezii orașului au numit ulterior opt cetățeni de seamă în „Gardul zornăitoarelor” - acești bărbați s-au oferit voluntari să patruleze pe străzi noaptea, purtând zornăitoare mari din lemn. Dacă se vedea un incendiu, bărbații învârteau zornăitoarele, apoi îi îndrumau pe cetățenii care interveneau să formeze brigăzi cu găleți pentru a participa la stingerea incendiului.

În 1648, în New York este înființată o unitate de "supraveghetori de incendii". Aceștia patrulau prin oraș verificând hornurile clădirilor.

Pompă de stingere a incendiilor acționată manual (tulumbă), expusă în parcul din Geoagiu-Băi

Pompa manuală pentru stingerea incendiilor a fost realizată în 1725 de londonezul Richard Newsham. Astfel de pompe erau aduse la locul incendiului prin atelaje trase de cai. Mai multe persoane acționau brațelei pompei care putea furniza peste 10 litri de apă pe secundă, la o înălțime de câțiva zeci de metri.

În 1736, Benjamin Franklin înființează la Philadelphia compania Union Fire Company, formată din voluntari. Primii pompieri salariați apar pe teritoriul american abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

Pauline von Schwarzenberg, mama premierului austriac Felix zu Schwarzenberg, își pierde viața într-un incendiu survenit la ambasada Austriei din Paris. Acest eveniment tragic îl determină pe Napoleon să pună bazele instituției pompierilor profesioniști în Franța, înființând, la 18 septembrie 1811, un detașament de pompieri, numiți "sapeurs-pompiers".

În Regatul Unit, prima organizație de profil s-a creat în Edinburgh în 1824, urmând ca 8 ani mai târziu o astfel de unitate să apară și în Londra.

Astăzi în lupta împotriva incendiilor participă atât pompierii voluntari, voluntarii (mai ales în zonele rurale), cât și profesioniști (aceștia predomină în orașe).

Activități principale

Principalele activități ale pompierilor diferă de la o țară la alta. Pompierii desfășoară diverse tipuri de activități și misiuni, de la cele de prevenire a incendiilor, acordarea de asistență medicală de urgență, dar cele mai complexe dintre acestea rămân cele legate de stingerea incendiilor.

Stingerea incendiului de la un bloc de locuințe, de către pompierii din München, cu ajutorul unei autoscări mecanice

Prevenirea incendiilor

Departamentele de pompieri din SUA oferă frecvent sfaturi publicului cu privire la modul de prevenire a incendiilor în locuințe gospodărești dar și la instituții și agenți economici. Inspectorii agenții de prevenire a incendiilor controlează întreprinderile pentru a vedea dacă se respectă regulile privind apărarea împotriva incendiilor pentru clădiri, care sunt aplicate astfel încât o clădire să poată rezista în mod suficient răspândirii incendiului, să identifice potențialele pericole și să se asigure că angajații pot fi evacuați în condiții de siguranță, proporționale cu riscurile implicate.

Instalațiile automate de stingere a incendiilor tip sprinkler s-a dovedit că sunt utile la stingerea incendiilor nedorite. Mulți oficiali de incendiu recomandă ca fiecare clădire, inclusiv locuințele, să aibă instalații de stingerea a incendiilor tip sprinkler. Sprinklerele care funcționează corect într-o instituție sau locuință reduc considerabil riscul de deces din cauza unui incendiu. Pentru o reședință cu camerele tipice mici, unul sau două sprinklere pot acoperi majoritatea camerelor. În Statele Unite, grupurile de comerț din industria locuințelor au făcut lobby la nivel de stat pentru a preveni cerința pentru sprinklerele de incendiu în casele cu 1 și 2 dormitoare deoarece acestea sunt de lemn.

   Vezi și articolul:  Prevenirea incendiilorVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Salvare

Pompierii salvează oamenii și animalele în situații deosebite ei intervin la accidente de circulație, (vehiculele prăbușite) în aceste situații pompierii sunt implicați în salvarea persoanei încarcerate, ei intervin rapid cu un echipaj pentru a asigurarea primului ajutor medical calificat în caz de urgență, prăbușiri a unor construcții, alunecări de teren, urgențe în peșteri și tuneluri, salvarea persoanelor de la înec, persoane electrocutate, accidente industriale, etc.

Servicii medicale de urgență

Pompierii oferă un anumit tip de îngrijire medicală de urgență. În unele țări (SUA), primul ajutor este singura pregătire medicală pe care o au pompierii, iar apelurile destinate medicului sunt exclusiv în responsabilitatea exclusivă a unei agenții separate de servicii medicale de urgență (EMS). În altă țări, este obișnuit ca medicii să răspundă la apelurile destinate numai pompierilor. În ultima perioadă cererea este tot mai mare pentru medicină de urgență având în vedere faptul că apelurile pentru incendii sunt în scădere.

   Vezi și articolul:  Servicii medicale de urgențăVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Stingerea incendiilor

Stingerea incendiilor se face cel mai des cu apă, deși în unele incendii se folosește spuma sau pulberile. Pompierii sunt echipați cu echipament individual de protecție iar în acest scop sânt ajutați de tehnica de intervenție(autoscară mecanică destinată stingerii incendiilor și salvării persoanelor de la înălțimi, autospeciala pentru intervenții la incendii, stingătoare, descarcerare(sunt autovehicule destinate intervențiilor în caz de accidente sau alte situații de urgență), motopompă utilizată la stins incendii, inundații, etc.

   Vezi și articolul:  Stingerea incendiilorVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

În România pompierii sunt pregătiți în școală și în centrele de formare specializate aflate în structura I.G.S.U. autorizate conform legii pentru executarea misiunilor privind descarcerarea și acordarea primului ajutor calificat.O parte dintre ei sunt încadrați pe ambulanțele de pompieri SMURD din dotarea subunităților, fiind încadrați ca paramedici în cadrul echipajului de prim ajutor și intervin cu tehnica din dotare pentru salvarea persoanelor în cazul accidentelor rutiere.

Roluri specializate

Salvarea aeronavelor și stingerea incendiilor

În Aeroporturi sunt pompieri angajați(serviciu privat de pompieri), specialiști pentru a face față potențialelor urgențe terestre. Datorită potențialului de urgență în masă al unei urgențe aviatice, viteza cu care echipamentul și personalul de intervenție în caz de urgență ajung la locul urgenței este de o importanță deosebită. Când se confruntă cu o astfel de situație de urgență, pompierii aeroportului au sarcina de a asigura rapid aeronava, echipajul și pasagerii săi de toate pericolele, în special de incendiu. Pompierii de la aeroport au pregătit în mod avansat aplicarea spumelor de stingere a incendiilor și a altor substanțe pentru stingerea combustibilului pentru aeronavă.

Materiale periculoase

Departamentele de pompieri(agenția principală) care răspunde la o situație de urgență care implică materiale periculoase. Pompierii sunt specializați, cunoscuți ca tehnicieni cu materiale periculoase, au pregătire și certificare în identificarea substanțelor chimice, controlul scurgerilor, decontaminare și proceduri de curățare.

România - atribuții inspectorat (pompieri profesioniști)

Practici de stingere a incendiilor a pompierilor din Barcelona

• prevenirea și intervenții în situațiilor de urgență (incendii, inundații, cutremur, alunecări de teren, etc.);
• activități de informare preventivă pentru cunoașterea de către cetățeni a tipurilor de risc specifice zonei de competență;
• inspecții, controale, verificări privind modul de aplicare a prevederilor legale și măsuri necesare pentru creșterea nivelului de securitate al cetățenilor și bunurilor ;
• primul-ajutor, acordarea de asistență medicală de urgență;
• programe pentru pregătirea autorităților, serviciilor de urgență voluntare și private, precum și a populației;
• activități de înștiințare, avertizare, alarmare, alertare, evacuare despre posibilitatea/iminența producerii situațiilor de urgență, adăpostire, căutare, salvare, descarcerare, deblocare, prim ajutor sau asistență medicală de urgență accident rutier prim module (SMURD), asanare de muniție neexplodată;

Autospeciala pentru prima interventie si comanda Detașamentul de Pompieri Cluj-Napoca

.

• stingere incendiilor cu forțe proprii sau în cooperare,
• controlează și îndrumă structurile subordonate, serviciile publice și private de urgență;
• organizează concursuri profesionale cu serviciile voluntare și private, precum și acțiuni educative cu cercurile tehnico-aplicative din școli Prietenii pompierilor;
• pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice, colaborează cu autoritățile administrației publice locale, cu celelalte structuri deconcentrate, filiale, ONG-uri, Crucea Roșie, mass-media, precum și cu alte asociații, fundații și organizații neguvernamentale care activează în domeniul specific pentru a intervenii în caz de incendiu

   Vezi și articolul:  Inspectoratul județean pentru situații de urgențăVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Organizare

Activitatea de stingere a incendiilor este încadrată serviciilor publice civile, iar organizarea acesteia diferă de la o țară la alta. În cele mai multe țări denumirea este de „pompieri”, la plural: Departamentul de Pompieri și Serviciul de salvare (SDIS) din Franța, Serviciul de Pompieri din Luxemburg (SRI), etc..

Serviciile profesioniste de pompieri sunt disponibile 24 de ore din 24 și 7 zile din 7. Personalul și tehnica de intervenție sunt organizate sub forma unor subunități cu baze în stații de pompieri. Pompierii în funcție de statutul acestora sunt organizați diferit, iar încadrarea acestora diferă de la o țară la alta: pompieri profesioniști (salariați civili sau militari), pompieri voluntari.

În România

În România pompierii sunt instruiți să intervină pentru stingerea incendiilor și alte situații de urgență.Ei sunt constituiți în servicii profesioniste, precum și servicii voluntare sau private. Serviciile de urgență sunt publice ori private pentru situații de urgență. Pompierii profesioniști sunt o structură specializată în cadrul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (I.G.S.U.) la nivel național, subordonată Ministerului Administrației și Internelor, fiind creată prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari., la nivel județean funcționează Inspectoratul județean pentru situații de urgență (I.S.U.) .

   Vezi și articolul:  Servicii de pompieri din România Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Sănătate și securitate în muncă (S.S.M.)

Echipament individual de protecție

Casca protejează atât împotriva obiectelor ce pot cădea de la înălțime, cât și împotriva temperaturilor ridicate

Datorită riscurilor specifice activității, este necesară utilizarea unui echipament individual de protecție(EIP). Din această categorie, cel dedicat pompierilor este constituit din următoarele mijloace: cască de pompier, costum de protecție contra apei, costum de protecție anticaloric, masca contra fumului și gazelor, aparatul izolant cu oxigen, aparatul de respirat cu aer comprimat, trusă cu butelii și cartușe filtrante, aparat pentru cercetare chimică, trusă electrică, cizme de cauciuc electroizolante, cizme de protecție cu tălpi neperforabile, mănuși de cauciuc și ochelari pentru sudură.

Un echipament des utilizat este costumul de protecție de tip NOMEX, realizat din material ignifug, folosit în activitatea de stingere a incendiilor. Ținutele moderne sunt formate din îmbrăcăminte de corp ignifugă (bluză și pantaloni) și un sacou de protecție textil prevăzut cu benzi reflectorizante. Acest echipament protejează purtătorul de următoarele pericole:

• riscul chimic : împiedică pătrunderea lichidelor și substanțelor periculoase, rezistând la agenți agresivi (cum ar fi acidul clorhidric sau sodă caustică);
• stresul termic: previne accident vascular cerebral sau deshidratare prin gestionarea căldurii și permiterea evaporării transpirației;
• vizibilitate redusă: hainele sunt prevăzute cu culori fluorescente și benzi retro-reflectorizante pentru intervențiile pe timp de noapte;
• traume fizice: casca protejează capul de șocuri, iar încălțămintea specială fixează glezna pentru a evita entorsele.

Aceasta dispune, după caz, de tălpi anti-alunecare, anti-acid, anti-perforare și protecție la strivire. noxe: aparatul de respirat izolează căile respiratorii de mediul toxic.

Riscuri care pot să afecteze sănătatea

Riscuri directe - incendii

Pentru a-și putea proteja sănătatea împotriva inhalării fumului la stingerea incendiilor, pompierii poartă în permanență echipament de protecție adecvat. aparatul de respirat cu aer comprimat, prin intermediul măștii, are scopul de a oferi pompierului o protecție sporită a căilor respiratorii în zone toxice, cu fum sau cu un conținut redus de oxigen.

Riscuri pe termen lung – Boli profesionale

Boli cardiovasculare.

În Statele Unite, cea mai frecventă cauză a deceselor în rândul pompierilor este boala cardiacă. Pe lângă factorii personali care pot predispune o persoană la boli coronariene sau alte afecțiuni cardiovasculare, expunerile profesionale pot crește semnificativ riscul îmbolnăvirii. Din punct de vedere istoric, serviciul de pompieri a considerat starea fizică deficitară drept principala cauză a deceselor cardiace. Cu toate acestea, în ultimii 20 de ani, studiile au indicat că gazele toxice cresc semnificativ riscul de deces.

De exemplu, monoxidul de carbon (prezent în aproape toate mediile de incendiu) și acidul cianhidric (HCN — format în timpul arderii hârtiei, bumbacului sau plasticului) interferează cu transportul oxigenului în organism. Hipoxia rezultată poate duce la leziuni cardiace. În plus, expunerea cronică la particulele din fum este asociată cu ateroscleroza, iar zgomotul poate contribui la hipertensiune. Alți factori, precum stresul, schimbările bruște de temperatură și efortul fizic extrem, cresc de asemenea riscul cardiovascular.

În timpul intervențiilor, un pompier poate atinge ritmul cardiac maxim, fapt ce poate provoca evenimente cardiace grave. Solicitarea intensă a inimii și a vasele sangvine(arterele și vene) poate cauza infarct miocardic. Acest risc, combinat cu eventuale obiceiuri nesănătoase sau lipsa exercițiului fizic, poate fi extrem de periculos pentru sănătatea pompierilor.

Cancer

Traumă și tulburări de stres posttraumatic

Hipoacuzie profesională(pierderea auzului), etc.

Comunicarea și structura de comandă

Primirea rapidă și precisă a alarmelor sau apelurilor de incendiu sunt factori semnificativi în rezultatul cu succes al oricărui eveniment. Comunicațiile pentru pompieri joacă un rol hotărâtor în succesul activității. Comunicările pompierilor includ metodele prin care se poate notifica centrul de comunicații cu privire la o situație de urgență, metodele prin care centrul poate notifica(anunța) forțele adecvate de stingere a incendiilor și metodele prin care informațiile sunt schimbate la fața locului. Metode de comunicare: megafon, stații de emisie recepție pe diferite frecvențe , telefonul, etc. În timp ce unele departamente de pompieri sunt suficient de mari pentru a-și utiliza propriul dispecerat de telecomunicații, majoritatea zonelor rurale și mici se bazează pe un dispecerat central pentru a furniza servicii de pompieri, salvare și poliție.

Filmografie

• Statele Unite:
  • 1916: Charlot pompier (The Fireman), cu Charlie Chaplin
  • 1991: Backdraft, cu Ron Howard
  • New York 911, serial
  • Rescue Me, serial
  • 2002: Superfire
  • 2004 : Ladder 49 de Jay Russell cu Joaquin Phoenix și John Travolta
• Franța:
  • Alerte rouge
  • 2006: SOS 18, serial
  • 2005: Premier secours
  • 2005: Brasier
  • 2006: Dans un camion rouge
• Regatul Unit:
  • 1988 - 2002: London's Burning, serial
• România:
  • 1978: Cuibul salamandrelor

Bibliografie

• Hirst, Joseph (1884). On The Methods Used By The Ancient Romans For Extinguishing Conflagrations. Exeter: William Pollard. Retrieved 2009-07-14.
• Braidwood, James (1830). On The Construction of Fire-Engines And Apparatus, The Training Of Firemen, And The Method Of Proceeding In Cases Of Fire. Edinburgh: Bell & Bradfute. Retrieved 2009-07-14.
• Brayley, Arthur Wellington (1889). A Complete History Of The Boston Fire Department ... From 1630 To 1888. Boston: John P. Dale & Co. Retrieved 2009-07-14.
• Ausführlich: Blazek, Matthias: Unter dem Hakenkreuz: Die deutschen Feuerwehren 1933–1945. ibidem, Stuttgart 2009, ISBN 978-3-89821-997-6
• Peter Bahn: „Hört Ihr Leut' und lasst Euch sagen…“. Die Geschichte der Türmer und Nachtwächter. Begleitbuch zur Ausstellung des Museums im Schweizer Hof, Bretten. Bretten 2008, ISBN 978-3-928029-47-6.
• Barbara Polaczek, Johann Wax: Glockenschlag und Hörnerklang. Türmer in der Oberpfalz. Buch & Kunstverlag Oberpfalz, Amberg 2002, ISBN 3-924350-95-7.
• ro Istoricul Pompierilor Militari 1835–1935, Gh. Pohrib [Colonel], N. Lupașcu[Lt. Colonel], Cpt. P.V. Petăleanu [Capitan], Imprimeria Cartea Româneasca, București, 1935;
• ro Istoria pompierilor militari Bucureșteni, Ediția I, 1996, Vasile Arimia [Colonel (r) Dr. Ing.], Constantin Traian Rădan [Colonel (r)], Editura Luceafărul București, 1996, ISBN 973-0-00341-6
• ro Stingerea Incendiilor, Pompiliu Bălulescu, Editura Tehnică București, 1981
• ro Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor cu modificările și completările ulterioare, M. Of. 633/ 21 iulie 2006
• ro Legea 319 din 2006 Legea securității și sănătății în muncă cu modificările și completările ulterioare, M. Of. nr. 646 din 26 iulie 2006
• ro Repere cultural educative pompieri, Pompierii Români, Ed. Ministerul de Interna, 2010, ISBN: 978-973-745-089-0, p.4-75

Vezi și

• Servant pompier
• Pompier voluntar
• Cadru tehnic p.s.i.
• Pompier profesionist
• Subunitate de pompieri
• Inspectoratul județean pentru situații de urgență
• Managementul situațiilor de urgență
• Servicii de pompieri din România
• Servicii de urgență voluntare
• Servicii de urgență
• Prevenirea incendiilor
• Stingerea incendiilor

Legături externe

• ro Inspectoratul General pentru Situații de Urgență România
• ro Ghid prim ajutor Arhivat în 2 noiembrie 2021, la Wayback Machine.
• ro File din istoria pompierilor români, 13 septembrie 2012, Amos News
• ro Pompierul : revistă pentru apărarea intereselor pompierilor voluntari și profesioniști Revista poate fi consultată/descărcată din Biblioteca Digitală a BCU IAȘI
• ro Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă "Pavel Zăgănescu" Boldești Arhivat în 7 octombrie 2021, la Wayback Machine.