Pierre de Polignac
| Pierre de Polignac | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3] Hennebont, Bretania, Franța[4] |
| Decedat | (69 de ani)[1][2][3] Neuilly-sur-Seine, Île-de-France, Franța |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
| Părinți | Maxence Melchior de Polignac[*] Suzanne de La Torre y Mier[*] |
| Căsătorit cu | Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois (din )[5] |
| Copii | Antoinette de Monaco[*] Rainier al III-lea de Monaco[6] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | oficialitate sportivă[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Activitate | |
| Premii | ordre de Saint-Charles[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] Suomen Olympialaisen ansioristin 1. luokka[*][7] |
| Modifică date / text | |
Prințul Pierre de Monaco, Duce de Valentinois (franceză Duc de Valentinois; 24 octombrie 1895 – 10 noiembrie 1964) a fost tatăl Prințului Rainier al III-lea de Monaco. A fost promotor al artei, muzicii și literaturii în Monaco și a fost șeful delegației țării sale la UNESCO și la Comitetul Internațional Olimpic.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născut la castelul Kerscamp, Hennebont, Morbihan, Franța, și a fost botezat Pierre Marie Xavier Raphaël Antoine Melchior de Polignac. A fost al patrulea fiu și cel mai mic copil al contelui Maxence Melchior Edouard Marie Louis de Polignac (1857–1936) și a soției sale de origine mexicană cu care s-a căsătorit la Paris în 1881, Susana Mariana Estefanía Francisca de Paula del Corazón de Jesús de la Torre y Mier (1858–1913).[8]
Căsătorie
[modificare | modificare sursă]S-a căsătorit civil la 19 martie și religios la 20 martie 1920 la Monaco cu Prințesa Charlotte de Monaco (născută Charlotte Louise Juliette Louvet), fiica nelegitimă dar adoptată a Prințului Louis al II-lea de Monaco cu Marie Juliette Louvet.[9]
Pierre de Polignac, membru al unei ramurii a unei dintre cele mai renumite familii ducale din Franța,[10] nobili din secolul al XII-lea, duci din 1780, un descendent al favoritei reginei Maria Antoaneta, Yolande de Polatron, ducesă de Polignac), el și-a schimbat numele și blazonul în cele ale Casei Grimaldi, cu o zi înainte de nuntă.[9] A devenit supus al Prințului de Monaco la 29 februarie 1920.[9] Începând cu ziua când a avut loc căsătoria religioasă curtea din Monaco s-a referit la el ca Duce de Valentinois.
Porivit scriitorului britanic și prieten al Prințului, căsătoria nefericită a Prințului Pierre a fost complicată de homosexualitatea lui și de aventurile ei.[11] La jumătatea anilor 1920 cuplul s-a separat neoficial, Prințul Pierre locuind în apartamentul său din Paris și la o moșie situată în apropierea orașului.[12]
Prințul Pierre și Prințesa Charlotte s-au separat juridic la 20 martie 1930 la Paris și au divorțat prin ordonanța dată de Prințul Louis al II-lea la 18 februarie 1933. Divorțul a fost confirmat de un tribunal din Paris în decembrie în același an.[9][13] Interdicția de a intra în Monaco a fost ridicată în aprilie 1933 și ulterior Prințul Pierre a primit o alocație de 500.000 de franci pe an.[14][15]
El și soția lui au avut doi copii:[9]
- Prințesa Antoinette de Monaco (1920–2011)
- Rainier al III-lea, Prinț de Monaco (1923–2005)
Prințul Pierre a murit la 10 noiembrie 1964, de cancer, la spitalul american Neuilly-sur-Seine, Paris, Franța.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Pierre de Polignac” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Darryl Roger Lundy. „Pierre de Polignac, Prince of Valentinois” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824. Accesat în .
- 1 2 Leo van de Pas (). „Pierre de Polignac de Valentinois” (în engleză). Genealogics[*]. Wikidata Q19847326.
- ↑ http://chateau-fort-manoir-chateau.eu/chateaux-morbihan-chateau-a-hennebont-chateau-de-kerscamp.html. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Pierre de Polignac”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ↑ „Pierre de Polignac” (în engleză). Olympedia[*]. . Wikidata Q95606922. Accesat în .
- ↑ „1952 Helsingin olympialaiset” (în finlandeză). Accesat în .
- ↑ Mother's full name cited in Revue des questions héraldiques, archéologiques et historiques (Conseil héraldique de France, 1905), 48
- 1 2 3 4 5 Velde, Francois. The Succession Crisis of 1918. Heraldica.org. Retrieved 19 June 2010.
- ↑ Other (non-Peer) Duchies, accessed 11 septembrie 2012
- ↑ Michael Bloch, James Lees-Milne: The Life (John Murray, 2009), p. ??
- ↑ „Monaco again in an Uproar”. New York Times. . Accesat în .
- ↑ "Revue Critique de Droit International Privé", 1934, Volume 29, page 504
- ↑ „Monaco Ruler in Accord”. New York Times. . Accesat în .
- ↑ „Monaco Disputed oin Annuity Figure”. New York Times. . Accesat în .