Sari la conținut

Pierre Benoit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pierre Benoit
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Albi, Midi-Pirinei, Franța[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Ciboure, Aquitania, Franța[7] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière de Socoa[*][[cimetière de Socoa (cemetery located in Pyrénées-Atlantiques, in France)|]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
romancier[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1][8] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman
Opere semnificativeAtlantida (roman)
Le Soleil de minuit[*][[Le Soleil de minuit |]]
Pour don Carlos[*][[Pour don Carlos |]]
Le lac salé[*][[Le lac salé |]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Comandor al Legiunii de Onoare[*]
Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze  Modificați la Wikidata
Prezență online

Pierre Benoit (n. 16 iulie 1886 - d. 3 martie 1962) a fost un scriitor francez și membru al Academiei Franceze (din 1931).

Își începe studiile la Universitatea din Alger și le continuă la Montpellier și Paris devenind licențiat în litere; este redactor și bibliotecar la Ministerul Învățământului public.[9]

  • 1918: Koenigsmark ("Koenigsmark");
  • 1919: Atlantida ("L'Atlantide");
  • 1922: Alungarea giganților ("La Chaussée des Géants");
  • 1924: Castelana Libanului ("La Châtelaine du Liban");
  • 1927: Regele lepros ("Le Roi lépreux");
  • 1932: Insula verde ("L'Île verte");
  • 1936: Omul care era foarte înalt ("L'Homme qui était trop grand");
  • 1947: Pasărea ruinelor ("L'Oiseau des Ruines");
  • 1948: Aïno ("Aïno");
  • 1955: Focuri de artificii la Zanzibar ("Feux d'artifice à Zanzibar");
  • 1960: Comandorul ("Le Commandeur").
  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Pierre Benoit” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Pierre Benoit” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  3. 1 2 „Pierre Benoit (novelist)” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  4. 1 2 „Pierre Benoit” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
  5. Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Бенуа Пьер (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  6. „Pierre Benoit” (în franceză). academie-francaise.fr[*]. Wikidata Q107214508. Accesat în .
  7. „Bibliothèque nationale de France”. Wikidata Q193563. Accesat în .
  8. „Pierre Benoit”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  9. Dicţionar de scriitori francezi. Polirom. . p. 182.
  • Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1981

Legături externe

[modificare | modificare sursă]