Sari la conținut

Neutralitatea internetului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Criticii regulilor UE privind neutralitatea rețelei spun că lacunele permit vânzarea de date pentru diferite servicii în baza unor excepții de la limitele de date cu rating zero.

Neutralitatea netului (engleză net neutrality) sau neutralitatea rețelei (engleză network neutrality) este principiul conform căruia furnizorii de servicii internet (ISP) trebuie să trateze toate comunicațiile pe internet în mod egal, oferind utilizatorilor și furnizorilor de conținut online rate de transfer consecvente, indiferent de conținut, site web, platformă, aplicație, tip de echipament, adresă sursă, adresă destinație sau metodă de comunicare (adică, fără discriminare prin preț).[1][2][3]

Susținătorii neutralității rețelei susțin că aceasta împiedică furnizorii de servicii de internet să filtreze conținutul de pe internet fără o hotărâre judecătorească. Neutralitatea rețelei încurajează libertatea de exprimare și participarea democratică promovează concurența și inovația, previne serviciile dubioase și menține principiul end-to-end.[4]

Termenul a fost prima dată folosit în 2003 de către profesorul de drept media Tim Wu de la Universitatea Columbia într-un articol cu titlul Network Neutrality, Broadband Discrimination pentru a descrie rolul sistemelor telefonice.[5][6]

  1. Gilroy, Angele A. (). Access to Broadband Networks: The Net Neutrality Debate (Raport). DIANE Publishing. p. 1. ISBN 978-1437984545.
  2. Ritzer, George, ed. (), The Blackwell Encyclopedia of Sociology (în engleză) (ed. 1), Wiley, doi:10.1002/9781405165518.wbeos1318, ISBN 978-1-4051-2433-1, accesat în
  3. Wihbey, John P. (). „Net Neutrality”. The Blackwell Encyclopedia of Sociology. John Wiley & Sons: 1–4. doi:10.1002/9781405165518.wbeos1318. ISBN 9781405165518.
  4. Sherman, Natalie (). „Court strikes down US net neutrality rules”. BBC. Accesat în .
  5. http://www.jthtl.org/content/articles/V2I1/JTHTLv2i1_Wu.PDF
  6. Kramer, J; Wiewiorra, L.; Weinhardt, C. (). „Net Neutrality: A Progress Report” (PDF). Telecommunications Policy. 37 (9): 794–813. CiteSeerX 10.1.1.258.5878Accesibil gratuit. doi:10.1016/j.telpol.2012.08.005. Arhivat din original (PDF) la .