Sari la conținut

Leonida Lari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leonida Lari-Iorga

Deputata Leonida Lari
Date personale
Născută26 octombrie 1949(1949-10-26)
Bursuceni, RSS Moldovenească, URSS
Decedată (62 de ani)
Chișinău, Republica Moldova
ÎnmormântatăCimitirul Central din Chișinău Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer mamar) Modificați la Wikidata
Copii3
Cetățenie Uniunea Sovietică
 Republica Moldova
 România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă
politiciană
traducătoare
poetă
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat de Suceava
În funcție
1996  2008
Deputat de Galați
În funcție
1992  1996
Deputat în Sovietul Suprem al URSS
În funcție
1988  1990

PremiiOrdinul Republicii ()
Partid politicFPM
PPCD
PNȚCD
PRM
Alma materUniversitatea de Stat din Moldova
Profesiepoetă
Leonida Lari.

Leonida Lari-Iorga (n. Liuba Tuchilatu,[1] n. , Bursuceni, URSS – d. , Chișinău, Republica Moldova[2]) a fost o poetă, publicistă, scriitoare, activistă, om politic și militantă pentru reunirea Basarabiei cu România.

S-a născut la 26 octombrie 1949 la Bursuceni, în apropiere de Bălți (RSS Moldovenească, URSS), într-o familie de învățători, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău și facultatea de filologie (1966-1971).[3] În 1964 a debutat în Tinerimea Moldovei și editorial, în 1974, cu volumul Piața Dolei.[4] A fost colaborator științific la Muzeul de Literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista Literatura și Arta (1985-1988) din RSSM și redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova, Glasul națiunii (1988-2003).

În 1984, Leonida Lari a publicat în Literaturnaia gazeta un articol în care îi critica dur pe Haralambie Corbu, Vasile Stati și Valeriu Senic.[5] Nicolae Romanenco a scris într-o scrisoare că „a îndrăznit să îi catalogheze drept ideologi ai proletcultismului”.[6] Drept consecință, Senic a declanșat o campanie de denigrare și distrugere a imaginii poetei.[7]

Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992. Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului Social-Liberal în 2001). Începînd cu anul 1992 este deputat în Parlamentul României (în 2004 a fost aleasă pe lista Partidului România Mare).

Activitatea politică

[modificare | modificare sursă]

Leonida Lari a fost membru PRM timp de aproape 10 ani, ea obținând în total trei mandate de deputat (primul dintre ele obținându-l pe liste PNȚCD, după care a trecut la PRM).[8]

La începutul lunii februarie 2005, pe când era singurul parlamentar al PRM Suceava, Leonida Lari a anunțat că demisionează din acest partid deoarece preferă „libertatea de a gândi și de a acționa” și „un limbaj civilizat chiar față de adversarii politici”.[9]

În ziarul Jurnal de Chișinău s-a opinat că: „A fost membru al Partidului România Mare, pe care l-a părăsit, trebuie să recunoaștem, dintr-un motiv egoist, deloc principial, fiindcă nu a mai fost «realeasă» într-un post oarecare din structurile PRM”.[10]

Pe 6 ianuarie 2007, ziarul Adevărul anunța că „Deputatul PRM Leonida Lari-Iorga și-a depus cerere de înscriere în Partidul Popular Creștin-Democrat (PNȚCD). Ea revine, astfel, în partidul care a propulsat-o în parlament, în 1992, pe listele din Galați”[11]

ONG-ul moldovean Art Platforma a criticat însă asocierea poetei cu Corneliu Vadim Tudor, într-un articol semnat de Dumitru Crudu, făcând o paralelă cu conflictul pe care aceasta l-a avut în trecut cu Senic:

Este autoarea a 24 de volume de poezie și proză, precum și traducător din marea poezie universală.

  • „Piața Diolei” (1974)
  • „Marele vânt” (1980)
  • „Mitul trandafirului” (1985)
  • „Scoica solară” (1987)
  • „Insula de repaus” (1988)
  • „Lumina grăitoare” (1989)
  • „Dulcele foc” (1989)
  • „Anul 1989” (1990)
  • „Lira și păianjenul” (1991)
  • „Govorâŝij svet” (1992)
  • „Al nouălea val” (1993)
  • „Epifanii” (1994)
  • „Scrisori de pe strada Maica Domnului” (1995)
  • „Lunaria” (1995)
  • „Aldebaran” (1996)
  • „Între îngeri și demoni” (1998)
  • „Învingătoarele spații” (1999)
  • „Insula de repaus” (2000)
  • „Răstignirea porumbeilor” (2003)
  • „Epifanii și teofanii” (2005)
  • „Infinitul de aur” (2006)
  • „Sibila” (2006)
  • „Traduceri din lirica universală” (2009)
  • „101 poeme” (2009)
  • Premiul „România Mare”
  • Premiul "Flacăra, Totuși iubirea"
  • Premiul revistei „Cronica” (Iași)
  • Premiul „Tibiscus” — Serbia
  • Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru poezie (1993)[4]

Distincții și decorații

[modificare | modificare sursă]
  1. Mariana Iancu (), Propaganda rusă la moartea unionistei Leonida Lari: „La miting spunea «să fie spălate străzile cu sânge rusesc»“, adevarul.ro
  2. Dumitru, Andra (). „Scriitoarea Leonida Lari a murit din cauza cancerului mamar”. România liberă. Arhivat din original la . Accesat în .
  3. Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 432.
  4. 1 2 3 Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. p. 829.
  5. March 2011 (în engleză), ART PLOSHADKA
  6. March 2011 (în engleză), ART PLOSHADKA
  7. March 2011 (în engleză), ART PLOSHADKA
  8. „Leonida Lari a demisionat din PRM”. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. „articol în "Monitorul de Suceava". Arhivat din original la . Accesat în .
  10. „articol în "Jurnal de Chișinău". Arhivat din original la . Accesat în .
  11. Leonida Lari-Iorga se reîntoarce la PNȚCD, 20 mai 2006, Sebastian Dan, Adevărul, accesat la 12 iulie 2012
  12. March 2011 (în engleză), ART PLOSHADKA
  • Țarălungă, Ecaterina (), Enciclopedia identității românești. Personalități, București: Litera Internațional, ISBN 978-606-600-246-2 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]