Sari la conținut

Dimitrie A. Sturdza

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimitrie A. Sturdza

Politicianul Dimitrie A. Sturdza
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Miclăușeni, Moldova[3] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
PărințiAlexandru (Sandu) Sturdza
Frați și suroriMatei Sturdza[*][[Matei Sturdza |​]]
Gheorghe Sturdza[*]​
Ruxandra Sturdza-Miclauseanu[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuHonorina Rosetti
CopiiAlexandru D. Sturdza
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieOrtodox
Ocupațiepolitician
Limbi vorbitelimba română[4][5] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieAcademia Mihăileană
Alma materUniversitatea Bonn
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea Georg-August din Göttingen  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruPrim-ministru al României între anii 1895 - 1909
Partid politicPartidul Național Liberal
Numismat recunoscut la nivel național
Președinte al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dimitrie A. Sturdza (pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu, n. , Miclăușeni, Moldova – d. , București, România)[6] a fost un academician, om politic român și de 4 ori cel de-al optsprezecelea prim-ministru al României între anii 1895 - 1908. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884.

Viața

[modificare | modificare sursă]

Născut în Familia Sturdza.

Educat la Academia Mihăileană, și-a continuat studiile în Germania, unde a luat parte la mișcările politice ale vremii. Ulterior, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza. După aceea, s-a întors împotriva lui Cuza, fiind un lider al Coaliției Monstruoase, devenind membru în guvernul liberal al lui Ion Brătianu.

În 1892 a fost ales lider al partidului ca succesor al lui Dumitru Brătianu. În această calitate a fost ales de patru ori prim-ministru. Deși un om cu mare capacitate de muncă, era reprezentantul al celui mai strâmt naționalism și disprețuia tot ce era „străin”, făcând astfel foarte mult pentru a întârzia dezvoltarea politică și industrială a țării sale.

A fost numit secretar permanent al Academiei Române, devenind o autoritate recunoscută în numismatica românească. Ca secretar al academiei, a asistat publicarea colecțiilor de documente istorice făcute de Constantin Hurmuzachi (30 de volume, București, 1876 - 1897), precum și alte acte și documente în afară de pamflete politice minore.

Un cunoscut antisemit, acesta l-a exilat pe Moses Gaster, cu ajutorul premierului Ion C. Brătianu.[7] În ciuda pozițiilor sale antisemite, Sturdza a susținut Congresul sionist de la Focșani, iar, într-un interviu din New York Herald din 1886, a declarat că ideea creării unui stat evreiesc este excepțională, fiind "singura soluție pentru problema evreiască".[8][9][10][11]

În 1907, în timpul ultimei guvernări a lui Dimitrie A. Sturdza, I.I.C. Brătianu, ministru de interne, și generalul Alexandru Averescu, ministru de război, au condus acțiunea de reprimare a țăranilor răsculați.

A murit într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.[12][13]

Distincții

[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu ordinele „Steaua României” în grad de Mare Cruce (1 ianuarie 1896) și „Coroana României” în grad de Mare Cruce (26 mai 1882).[14]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Andrew Bell. „Dimitrie Alexandru Sturdza” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  2. ↑ Dalibor Brozović; Tomislav Ladan (). „Dimitrie Sturdza” (în croată). Hrvatska enciklopedija[*]. OL 18248084W. Wikidata Q1789619.
  3. ↑ „identificator Encyclopædia Britannica Online: biography/Dimitrie-Alexandru-Sturdza”. Encyclopædia Britannica Online[*].
  4. ↑ „Dimitrie Sturdza” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
  5. ↑ „Dimitrie Sturdza”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  6. ↑ Moartea lui Dim. A. Sturdza. În Universul, an 32, nr. 279, 10 octombrie 1914, p. 1
  7. ↑ Moses Gaster, o figură pe nedrept uitată, m.adevarul.ro
  8. ↑ „Congresul care a pus bazele colonizării statului Israel. De ce a fost ales Focșani pentru rezolvarea problemei evreiești”, Adevărul, 2022-02-6 04:03, accesat în 15 octombrie 2025 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  9. ↑ Biblioteca-digitala.ro (PDF) https://biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/CSIER/Idealul-sionist-presa-evreiasca-Romania_2010.pdf, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ↑ „Cum s-au pus bazele colonizării statului Israel. Actualul imn al statului evreu s-a intonat pentru prima dată într-o localitate din România”, Adevărul, 2017-05-10 06:01, accesat în 15 octombrie 2025 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ↑ „Autostrada sionismului”, Jews-focsani.iosub.com, accesat în [nefuncțională – arhivă]
  12. ↑ Lectia Sturza, 11 septembrie 2005, Evenimentul zilei, accesat la 4 august 2012
  13. ↑ România a avut un prim-ministru cu patru mandate, nebun cu acte. Povestea lui Dimitrie Alexandru Sturdza care lătra la ședințele cu miniștrii, 11 martie 2016, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 22 august 2016
  14. ↑ Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 214

Bibliografie suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 299–305 
  • Durchleuchtung eines Verrats. Der Fall des Oberst Alexandru D. Sturdza, von Petre Otu und Maria Georgescu. Taschenbuch. Lektor Verlag. 2022. Hainburg.
  • Crișan, Vasile. Enciclopedie Tribuna Oameni, fapte, locuri 1884-1918. Sibiu, Casa de Presă și Editură Tribuna, 2016, p. 181-182. ISBN 978-973-7749-96-3

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Funcții politice
Predecesor:
Eugeniu Stătescu 		Ministrul Afacerilor Externe
1 august 1881 – 1 februarie 1885 		Succesor:
Ion Câmpineanu
Predecesor:
Alexandru Lahovari 		Ministrul Afacerilor Externe
4 octombrie 1895 – 21 noiembrie 1896 		Succesor:
Constantin I. Stoicescu
Predecesor:
Lascăr Catargiu 		Prim-ministru al României
15 octombrie 1895 – 2 decembrie 1896 		Succesor:
Petre S. Aurelian
Predecesor:
Constantin I. Stoicescu 		Ministrul Afacerilor Externe
31 martie 1897 – 30 martie 1899 		Succesor:
Ion Lahovari
Predecesor:
Petre S. Aurelian 		Prim-ministru al României
12 aprilie 1897 – 23 aprilie 1899 		Succesor:
Gheorghe Cantacuzino
Predecesor:
Iacob Lahovary 		Ministrul Apărării Naționale
14 februarie 1901 – 21 decembrie 1904 		Succesor:
Gheorghe Manu
Predecesor:
Alexandru Marghiloman 		Ministrul Afacerilor Externe
14 februarie 1901 – 8 ianuarie 1902 		Succesor:
Ion I. C. Brătianu
Predecesor:
Petre P. Carp 		Prim-ministru al României
27 februarie 1901 – 4 ianuarie 1906 		Succesor:
Gheorghe Cantacuzino
Predecesor:
Ion I. C. Brătianu 		Ministrul Afacerilor Externe
12 decembrie – 21 decembrie 1904
ad-interim 		Succesor:
Iacob Lahovary
Predecesor:
Ion Lahovari 		Ministrul Afacerilor Externe
12 martie 1907 – 27 decembrie 1908 		Succesor:
Ion I. C. Brătianu
Predecesor:
Gheorghe Cantacuzino 		Prim-ministru al României
24 martie 1907 – 9 ianuarie 1909 		Succesor:
Ion I. C. Brătianu


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dimitrie_A._Sturdza&oldid=17764473