Sari la conținut

David Vogel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
David Vogel
דוד פוגל

Portret din 1919
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Sataniv, plasa (volost) Iurinețki⁠(d), Gubernia Podolia, Imperiul Rus[4] Modificați la Wikidata
Decedat (52 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, Germania Nazistă Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba idiș
limba ebraică[1] Modificați la Wikidata

David Vogel (n. , Sataniv, plasa (volost) Iurinețki⁠(d), Gubernia Podolia, Imperiul Rus – d. , Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, Germania Nazistă) (în ebraică:דוד פוגל ) a fost un scriitor și poet evreu de limba ebraică, precum și de limbă idiș, originar din Ucraina, care a trăit și activat mai ales în Austria și Franța. Interesul pentru opera sa a fost reînviat în 1954 de un articol elogios al poetului israelian Nathan Zach. Versurile, nuvelele, precum și romanul său "Viață de căsnicie" i-au adus, mai ales postum, renumele ca unul din creatorii ebraici cei mai însemnați ai anilor 1920-1940.

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

David Vogel s-a născut în anul 1891 la Sataniv (Satanov), în Podolia, Ucraina,pe atunci în Imperiul Rus, într-o familie evreiască religioasă. Tatăl sau era un mic comerciant și a murit cand David era copil. După ce a învățat la heder - școala elementară tradițională ,în anul 1909 s-a stabilit la Wilno, unde a învățat la o ieșiva și a lucrat ca shamash la o sinagoga. Apoi a trăit un timp la Odesa și la Lvov, iar din 1912 la Viena. O vreme a lucrat munci fizice, apoi ca funcționar și ca profesor de ebraică. În septembrie 1913 a lucrat o vreme pentru |Congresul sionist care s-a întrunit la Viena.În anii primului război mondial a fost arestat și deținut de autoritățile austro-ungare vreme de doi ani, ca supus al unei țări inamice. În 1919, prime sale soții, Ilka și după aceea, și lui, li s-a diagnosticat o infecție tuberculoasă.

Cea mai mare parte a vieții el a trăit în sărăcie și a pribegit prin Europa, întreținându-se cu greutate din versurile și povestirile pe care le-a publicat. Vogel a dus un mod de viață cu totul laic, nu era cunoscut ca sionist, în schimb scria în limba ebraică, pe care o stăpânea la perfecție din copilărie.

În anii 1919-1925 a trăit la Viena, Berlin, Paris, Varșovia. Probabil în 1925, Vogel a petrecut o perioadă la azilul Fundației Königswarter pentru evrei nevoiași din Merano, acum parte a Italiei, pentru a se recupera după probleme pulmonare. Acolo a scris nuvela „În sanatoriu”, care a fost publicată în 1927. În același an, Vogel, pe atunci cetățean austriac, s-a mutat la Paris, unde a stat trei ani și a scris în ebraică. Spre sfârșitul anilor 1920 s-a căsătorit a doua oară, cu Ada Nadler. După o ședere de 3 ani la Paris, în anul 1929 a emigrat împreună cu soția în Palestina (pe atunci aflată sub regim mandatar britanic), la invitația unor confrați scriitori. La Tel Aviv i s-a născut o fetiță, Tamara, dar clima și mediul cultural local nu i-au priit scriitorului. În 1930 s-au întors la Viena, apoi au plecat în Germania, unde Vogel a încercat fără succes să scoată o ediție în germană a romanului său Hayey Nissuiym (Viață de căsnicie), pe care l-a scris și publicat în ebraică în 1928. În 1932 s-a stabilit cu familia la Paris. Și a doua sa soție a contractat tuberculoză, și a fost nevoită să se interneze curând într-un spital, apoi într-un sanatoriu, iar fetița a crescut în cursul anilor într-un internat, unde scriitorul venea să o viziteze de două ori pe lună. În cursul sejurului în Franța, după izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, în 1940 Vogel a fost arestat ca fost cetățean austriac, fiind internat în lagărul pentru cetățeni străini de la Arandon (Isère)[5], apoi, în februarie 1940, în lagărul de la Loriol-sur-Drôme,Drôme iar după ocuparea Franței de către Germania a fost eliberat și a trecut la sud-vestul țării, în zona controlată de regimul de la Vichy. În continuare, a locuit la Hauteville,Ain, unde soția sa era internată la sanatoriu, În februarie 1944, probabil în urma unui denunț, Vogel a fost arestat la Lyon, ca evreu, de către Gestapo. A fost deportat, mai întâi, în Lagărul de concentrare Drancy, iar de acolo la 7 martie 1944 a fost transferat în convoiul nr. 69 la Auschwitz.[6]. A fost asasinat, îndată după ce a ajuns la Auschwitz, la 10 martie 1944. Fiica sa, de 15 ani, împreună cu un grup de adolescenți și copii evrei au reușit în acel an să fugă în Elveția și au fost internați într-un lagăr de refugiați la Geneva. Soția, Ada, care a supraviețuit, fiind ascunsă, și a apucat să se revadă în 1945 cu fiica ei în Elveția, a murit la scurt timp după aceea.

Activitatea literară

[modificare | modificare sursă]

Din 1917, David Vogel a început să publice scurte poezii în rime albe în revistele de limbă ebraică - Gvulot, Miklat, Haolam, Hatzfira,Hapoel Hatzair, Hashiloakh (sub redactia lui Yosef Klausner), Davar, Hedim (sub redacția lui Asher Barash) ; Ghilionot (sub redacția lui Itzhak Lamdan) Printre puținii care i-au apreciat talentul in acea perioadă s-au numărat Yosef Haim Brenner și I. D. Berkovich.În 1938 Asher Barash a publicat, sub îngrijirea sa, volumul Mivhar Hashira Haivrit (Selecție poezie ebraică contemporană)

Singura carte de poezii pe care a publicat-o în timpul vieții sale a fost „Lifney Hashá'ar Haafél” („Înainte de Poarta Întunecată”), la Viena în 1923, dar ea nu a trezit ecouri in cercurile literare.În 1938 Poezia sa avea să influențeze pe alți poeți, începând din anii 1950. Redescoperirea lui Vogel a fost inițiată în 1954 de poetul israelian Nathan Zach. Poezia și proza ​​profund pesimiste ale lui Vogel, și , nu au găsit la început cititori în Palestina (Țara Israel) în timpul luptei evreilor pentru independență și apărare, și au fost uitate pentru multe vreme. În 1966, Dan Pagis a publicat o culegere de poezii ale sale, „Kol ha-shirim” („Poezii complete”), cu un eseu amplu despre viața lui Vogel și o bibliografie. De data aceasta, publicul cititor israelian l-a perceput pe Vogel ca pe un precursor al poeziei ebraice moderniste. Versurile sale se evidențiază prin strofe de lungimi variabile, compuse din versuri diverse din punct de vedere metric și având rimă opțională. S-a apreciat că Vogel a îmbogățit posibilitățile stilistice ale sintaxei ebraice.

Mai târziu, la Paris, Vogel a scris cea mai mare parte a prozei și poeziei pentru culegerea publicată postum, Le'ever HaDmama (Spre tăcere, Tel Aviv, 1983). În Palestina, Asher Barash i-a publicat povestirea scurtă „Beveit ha-marpe” („În sanatoriu”, 1927) Romanul „Hayei hanisuin” („Viață de căsnicie”, 1929–30 a apărut inițial în foileton în reviste, apoi ca o carte în două volume). În aceeași perioadă, a apărut traducerea ebraică a lui Vogel a romanului „Ereticul din Soana” de Gerhart Hauptmann.

Cea mai semnificativă lucrare în proză a lui Vogel, romanul Hayei hanisuin "Viață de căsnicie" republicat într-o nouă ediție în 1986) povestește despre viața de familie eșuată a unui intelectual evreu și a unei baronese germane. Când romanul a fost publicat, el nu corespundea curentului principal al prozei ebraice: deși eroul cărții este evreu, iar în polifonia vieții vieneze din 1925-1929, autorul a remarcat și afirmații antisemite, totuși, în general, cartea nu se distinge printr-o temă sau culoare evreiască. Erau neobișnuite pentru proza ​​ebraică și atmosfera urbană a romanului , tranzițiile de perspectivă de la un narator la altul; explorarea plăcerii patologice a suferinței, înregistrarea scrupuloasă a senzațiilor, o reprezentare naturalistă a relației dintre un bărbat și o femeie.

Limbajul romanului este aproape complet lipsit de expresii biblice și de clișeele lingvistice și stilistice ale textelor rabinice. Vogel a folosit calcuri din germană, rusă și idiș, creându-și astfel propriul stil narativ unic. Aceste caracteristici, care au apropiat romanul lui Vogel de proza ​​lui Arthur Schnitzler și Stefan Zweig, nu au fost populare în rândul cititorilor vremii (se știe că Vogel a luat în considerare publicarea romanului în germană și chiar a tradus o parte din text, dar a abandonat ideea din cauza stăpânirii insuficiente a limbii). Cu toate acestea, aceleași caracteristici au dus la revizuirea aprecierii lui Vogel ca scriitor la sfârșitul anilor 1970, când a fost aclamat ca unul dintre primii moderniști în limba ebraică. Astăzi, David Vogel este descris de Institutul israelian pentru traducerea literaturii Ebraice ca un mare inovator al literaturii ebraice și ca un important scriitor central-european.

Povestirea lui Vogel „Le-nokhah ha-yam” („Pe malul mării”, 1932; publicată în 1934, Tel Aviv) este scrisă într-o manieră impresionistă, surprinzând cele mai mici schimbări ale scenelor din natură și stările de spirit ale personajelor.

Jurnalele lui Vogel, care acoperă perioada 1912–1922 au fost publicate sub titlul „Sfârșitul zilelor”. Romanul „Căsnicie” a fost scris între 1928 și 1929. El fost republicat în Israel în 1986, într-o nouă versiune editată după manuscrise,de către Menachem Peri, și a devenit un bestseller. Un roman semi-autobiografic, scris în limba idiș și publicat în ebraică sub titlul „Toți au ieșit la luptă”, este o descriere kafkiană/carnavalescă a autoizolării în lagărul francez. Versiunea ebraică a fost pregătită de Menachem Peri, care a încropit acest roman scurt pe baza a sutelor de pagini ale manuscrisului în idiș.

Criticul Yael S. Feldman îl citează pe Vogel ca exemplu în care bilingvismul a afectat poezia ebraică modernă.

  • Lifney Hashaar haafel, Viena, 1923, traducere în limba română: În fața porții obscure. Poeme (Ed. Mușatinii, Suceava, 2018), tr. Menachem Falek
  • Kol Hashirim, (Toate poeziile) , culegere și prefață de Dan Pagis, 1962, 1971
  • Leéver Hadmamá (Înspre tăcere) - cu note și prefață de Aharon Komem
  • Kol Hashirim - sub îngrijirea lui Aharon Komem, 1998
  • Bevéit Hamarpé (La sanatoriu), nuvelă, Ierusalim, Tel Aviv, 1929-1930
  • Noháh hayam (Lângă mare), nuvelă,1934 (în Anuarul Palestinei - Sefer Hashana shel Eretz Israel, red. de Yeruham Fischer Lachover), 1973
  • Hayéy nisuyim (Viață de căsnicie) 1928, 1986, roman
  • Roman vinayí - (Roman vienez) 2012, descoperit postum în anul 2010 de către cercetătoarea Lilah Netanel (Univ. Bar Ilan) în arhiva Gnazim din Israel

În traducere în limba română

[modificare | modificare sursă]
  • În fața porții obscure (Lifnei Hashaar Haafel): Un volum de poezii traduse de Menachem Falek.

Ediție bilingvă (ebraică-română) 2017 la Editura Mușatinii din Suceava,

David Vogel în alte arte

[modificare | modificare sursă]
  • Compozitori israelieni ca Mark Kopitman, Shem Tov Levi (Beleilot Hastav - În nopțile de toamnă 1977),Yedidia Admon , Ayal Adler (Boded ashuv min halaila" pentru soprană și orchestră) Dan Juhasz, Mary Even Or, Ishay Knoll, Assaf Roth, Shlomo Artzi și Gidi Koren (Ima ktana - Mămică), Kobi Oshrat (Arey Neuray - Orașele tinereții mele, interpretat de Tzila Dagan), au compus lieduri și cântece pe versurile sale.
  • 2018 - Producția filmului documentar Ibed Vogel et Vogel (Vogel l-a pierdut pe Vogel) - despre viața lui David Vogel, a fost premiat cu o mențiune specială la Festivalul internațional al filmului de la Haifa

[7]

  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „David Vogel” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. „David Vogel (II)” (în franceză). Babelio[*]. Wikidata Q2877812. Accesat în .
  3. „David Vogel” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. . OL 19088695W. Wikidata Q237227.
  4. Bibliothèque nationale de France. „Autoritatea BnF” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  5. „Les étrangers internés dans l'Isère 1939-1940 - Les sites d'internement en Isère entre 1939 et 1944”. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. Klarsfeld 2012
  7. Haaretz - Ariana Melamed - despre un om care a fost o taină 18 noiembrie 2018

Legături externe

[modificare | modificare sursă]